miercuri, octombrie 10, 2007

o pereche de chei care nu mai descuie nimic


8776 de paşi până la tine acasă
trec pe lângă non-stopul
care vinde fistic
era veşnic deschis şi iată
nu ştiam că poate cineva să-l închidă
doar dintr-o mişcare de pleoape
....................................................

blocul tău e în doliu
au murit veiozele şi televizoarele
a murit şi liftul
etajele au obosit
s-au făcut din ce în ce mai mici
uşa ta s-a integrat în zidul blocului
un apartament mai puţin pe scara 2
cine putea prevedea asta
intrarea în lume e acoperită
cu pământ

în cameră nu sunt prea multe amintiri
un fes cu monogramă NY
o pereche de chei care nu mai descuie nimic
o bucată de plastic cu bule
aer ce se sparge fără folos
între degete reci
patul e alb
costumul e negru
la non-stop clienţii dorm
cu fluturi în braţe

neonul chior din liftul blocat
ascunde bine murdăria
şi acel fuck you scris cu marker gros
ce bine ar fi dacă uşile
nu s-ar deschide ca nişte aripi
de porumbei căniţi de durere


mai bine sărim peste toate astea
ca peste un munte
o pădure
un deal
...................

leonard ancuta

Niciun comentariu: