uite
încalc jurământul castanelor
şi al oglinzilor sparte între dinţi
mătur oceanele cu genunchii
şi îmi îngrop fruntea în burţile peştilor
..............................................................
pentru că
pe umeri nu îmi mai cresc ferigi de frică
irisul obosit va fi lipsit de viitor
asta da decizie
dacă aş fi fost la vârsta liceului îţi ziceam
/când zâmbeşti
parcă se scutură aerul de soare şi apare un curcubeu/
dar cum acea vârstă
este un lanţ muntos
nu îmi rămâne decât să mă gândesc la tine
în timp ce îmi scutur sandalele de frig
.............................................................
e timpul meu
chiar dacă totul este un strat de mucava
atâta te rog să îmi spui şi mie
când
stefan ciobanu
photo by littlenelly
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu