marți, octombrie 24, 2006

Povestea mistreţului ţepos

A fost odată un mistreţ care se plimba prin pădure singur si trist. Nu putea să-şi facă nici un prieten, pentru că de câte ori se apropia cineva de el, blana i se transforma în ţepi fioroşi, de care lumea se speria şi fugea.

mistreţul era singur pentru că nu ştia cum să-şi domolească ţepii şi nimeni nu scrisese niciodată vreo carte despre asta

iar când singurătatea îl strângea de gât, se visa un brăduţ, de care avea grijă un pădurar, care în fiecare zi îi oferea apă exact cât avea nevoie, lumină si căldură, exact cât avea nevoie...

numai că visul se termina totdeauna prea repede, ţepii erau tot acolo şi mistreţul îi ura pentru că nu ştia să-i domolească.

Dar uneori, mistreţul avea câte o zi norocoasă, în care visul căpăta formă concretă...forma cuiva care vorbeşte aceeaşi limbă...forma cuiva care nu se sperie de ţepi.

2 comentarii:

octiliniu spunea...

mai scrie dintr-astea !
ca dintr-astea-mi place mie cel mai tare sa citesc ;-)

nu ca restul nu mi-ar place, doar ca le inteleg mai greu, si n-am timp sa stau sa le descifrez...

ca-s ex-trem de ocupat.
cu zburlitul tzepilor.

neverending spunea...

am luat povestea
nu e de plăcut
eu am văzut un ceva prin pădure
da' era fără ţepi
şi... chiar sweet