miercuri, septembrie 27, 2006

Alice Drogoreanu - intr-un voodoo cumva

fug toţi de
banal
de patetic
de sinceritate
înăuntru şi le vor până la durere
îşi doresc lucruri simple
şi le obţin în feluri complicate

mă uit la mine de sus şi nu mi-e milă
beau litri de cafea să-mi piară gustul
amar
nu te apropia nu e bine
într-un voodoo cumva

o să rămâi în mine

luni, septembrie 25, 2006

Matei Visniec - Convorbiri cu cainele orasului

Pe străzile oraşului cîinele oraşului
mă latră încet,
de ce latri la mine, îl întreb
sînt singur, îmi răspunde
şi mă cuprinde frica

să mergem să bem o bere
îi răspund
el rîde, îmi spune, eşti nebun?
ce-o să zică oraşul cînd ai să bei bere
cu cîinele oraşului?

eu mă înfurii şi strig: nu-mi pasă,
aşa să ştii, nu-mi pasă de oraşul tău,
îl detest, îl urăsc, sînt gata să-l arunc
în aer

de ce strigi la mine, mă întreabă
cîinele oraşului aproape plîngînd,
de ce strigi aşa de urît la mine?

sînt singur, îi răspund
şi mă cuprinde frica

duminică, septembrie 24, 2006

in sens opus


Oamenii pe care i-am iubit
mi-au legat de gât o tăcere,
pe care am transformat-o în strigăt
către oamenii pe care n-am apucat să-i i
ubesc.

Ioana Bogdan

luni, septembrie 18, 2006

sâmbătă, septembrie 16, 2006

Mircea Dinescu - Potopul

Se zguduie oraşul de plânsul tău adio
şi gloaria-i vândută şi stârvul poartă bici
fiindcă iubeai amurgul ai fost trezit spre ziuă
când masa de petreceri surpase sub furnici.

Le mai rămâne Doamne maşinilor să plângă
cu pleoapele ţăranul să secere un lan
un scaun să detune o predică adâncă
să izbucnească floarea de sânge din ocean,

peste măcel un înger să nu mai zboare-n glumă
femei automate să pâlpâie exact
nimicul să se-mbrace-n baloane roz de spumă
să cadă nori sintetici ca la un ultim act,

dar să nu vii cu rana deschisă pe tarabă
ca fluturele trândav înţepenit în flori
industriei îndeasă-i căluşul greu de iarbă
iar cerului trimite-i aceleaşi scrisori,

să-ţi tragi realitatea pe piept ca o cămaşă
până-au să-asude-n pieţe statuile de ghips
să vezi cum libertatea îmbătrânită-n faşă
e îndopată zilnic cu-acelaşi lapte fix,

pe-o scândură subţire să traversezi potopul
armonica umflată să-ţi joace după gât
căci te-a iubit nimicul şi te-a uitat norocul
se zguduie oraşul de plânsul tău… Atât

Mircea Dinescu - Sah absurd

Dulce naivitate
să crezi că poezia poate face lumea mai bună.
E ca şi cum azvârlind o bucată de zahăr
în cuşcă tigrului,
s-ar apuca să citească Shakespeare.
Tu îngrăşat de propriul dezastru
(de parc-ai prânzi în oglindă)
şuieri ca trenul în gări
până mulţimea te striveşte-n picioare
grăbită să-ţi ocupe locul călduros de pe ceafă.
Şi fiindcă visul nu-i decât copilul din flori
al realităţii,
aminteşte-ţi de şahul absurd
în care nebunul mută satele
sacrificând mai întâi caii
şi-o mie de inşi s-au grăbit să-i laude jocul.

Mircea Dinescu - Cantec de lampa stinsa



Inchisorile au fost deschise
dar din ele nimeni n-a iesit
unii chiar s-au spanzurat de vise
altii chiar s-au ingropat in zid

Din pamant acum nu se mai poate
face nici biserica nici steag
unii dau din umeri si din coate
altii dau cu fruntile de prag.

Cine ma astepta nu m-asteapta
omul viu din mine-i asfintit
raza cade ranceda, nu dreapta
lacrima nu-i apa, ci cutit.

miercuri, septembrie 13, 2006

vineri, septembrie 01, 2006

Vlad Mereuta - Deseneaza-mi

Vezi ca am pe etajera un creion si o bucata de hartie... foloseste-te de ele te rog, aseaza-te intr-un colt al camerei mele galbene si deseneaza-mi respiratia. Deseneaza asa cum nu ai desenat pana acum, contureaza-mi fiecare rasuflare, fiecare curent de aer produs, atinge varful creionului de hartia sifonata si deseneaza-mi lipsa cuvintelor, trage linie dupa linie si construieste ce am ajuns sa fiu. Te rog nu te opri, deseneaza mai departe fara sa te opresti, fara sa te gandesti. Deseneaza-mi simtirile atunci cand picatura de ploaie se prelinge pe obrazul meu, deseneaza-mi visele despre care nu imi aduc aminte niciodata, deseneaza-mi ramasitele unor lucruri carora lumea le spune dorinte, deseneaza-mi inima atunci cand nici eu nu o mai simt, deseneaza-mi starile una cate una si totusi aceeasi si niciuna, deseneaza-mi forta pe care o castig pentru ca ce nu te omoara te face mai puternic, deseneaza-mi urletul, deseneaza-mi raceala din mine, deseneaza-mi o linie, un punct, un cerc, ceva, orice!

Si acum arata-mi bucata de hartie, arata-mi ca nu sunt gol. Arata-mi si ascunde toate radierele din lume!