luni, august 07, 2006

Viata pe un peron

Una din cartile mele preferate, scrisa de unul din scriitorii mei preferati-Octavian Paler

Decalog

1 Sa astepti oricat.

2 Sa astepti orice.

3 Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice.Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

4 Sa nu numeri zilele.

5 Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

6 Repeta ca nu exista pustiu.Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.

7Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.

8 daca gandul asta te ajuta,nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.

9 Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.

10Aminteste-ti ca paradisul a fost ,aproape sigur,intr-o grota.




Viata ca o corida


"E trist sa traiesti intr-o lume in care numai cel dintai conteaza."


"Eu insumi spoream distanta care ma separa de colegii mei, refuzand sa ma comport firesc.Nu luam parte la clasicele farse organizate in clasa, la jocurile din recreatii, la intalnirile extrascolare, ma retrageam cand nimeream intr-un grup, umblam de unul singur, ferindu-ma cu o sumbra tenacitate de intimitati.Nu discutam decat lucruri fara insemnatate, nu ceream sfatul nimanui.Coltos, impulsiv si mandru, eram in acelasi timp rezervat.Timid si lipsit de haz, nu ma aflam aproape niciodata in atentia generala.
Reactionam la cea mai mica ironie - sa te ferasca Dumnezeu de furia timizilor- si nu eram un partener nici comod, nici placut, cu stangaciile si salturile mele de la stanjeneala la iritare.Exista in mine o mare nevoie de tandrete, care, nesatisfacuta, ma durea, dar purtam o masca ursuza si probabil destul de comica in momentele cand deveneam agresiv.
Fiindca mai aveam si ideea fixa ca binevoitorii ma priveau, de fapt, cu compasiune.(...)Poate ca in secret doream sa fiu adoptat cu forta.Si fiindca nimeni nu se grabea sa ma sileasca sa ies din cochilie, ma strangeam in ea.Eram in stare sa le port pica altora numai pentru ca nu-mi ofereau ceea ce nu eram in stare sa primesc.Imi intretineam,cu o obositoare consecventa. o izolare pentru care nu eram totusi dotat, caci altfel n-as fi dus dorul prieteniei."


3 comentarii:

fleur de mai spunea...

draga fontilili, tu nu stii, dar acest pasaj a fost scris pentru mine. despre mine scrie si doar eu sunt "eroina" modesta din acest minunat citat.asa ca daca iti faceai sperante, sa stii ca locul era deja luat :P :))
te pup,ana

fontilili spunea...

fata...ce m-am speriat pana ss vad ca esti tu,om bun..multzam de vizita:-)

My7uNa spunea...

E si cartea mea preferata :) ... Iti recomnd " Maidanul cu dragoste " G.M. Zamfirescu