duminică, august 20, 2006

Stefan Ciobanu

"Intorci oglinzile la perete
Multe le-ai spart
Cioburile iti fac viata mai usoara"


"Un copil isi coase ochii si gura
il vedem doar noi cum
sta pe un hidrant
si se roaga sa nu se nasca"

"iti este frica sa spui dar stiu ca ai fiinta
plina de sertare netrase"


"eu nu fac click cand ma deschid
.....................................................
cu mine nu iti trebuie decat
o carte
sa facem cort din coperta ei
si sa ne tatuam ilustratii sub anumite vene"


"de maine voi invata pernele sa viseze
promit solemn in fata ta cu mana stanga pe inima
cu mana dreapta facandu-i masaj sa bata

am auzit ca marea se muta
si nici pescarusii nu mai sunt ce au fost
au schimbat aripile in ceva pe intelesul nostru"

Hai sa ne vedem
care pe care


Nu ma voi bate cu tine
de la egal la matematica
nu e corect pentru virgula.

Sunt necompus?
poate..
dar de ce alegi din mine bucati fericite?

hai sa facem intrecere

de piele
cine o arunca mai sus

sau de alb
cine naste lapte din buzunarele goale

sau de moarte
de cate ori mi-ai trait in scarba lesinurile?
......................................................................
iara te-ai cocotat
si ma privesti
din varful unghiilor.




"sarutam fugar ziarul
pe iubita maine
ca mai sunt si atunci vase de spalat
nu ne amintim
ca existam din cand in cand
doar impreuna cu altcineva"

joi, august 17, 2006

miercuri, august 16, 2006

duminică, august 13, 2006

.........

"te iubesc cu pofta cu care
piticul atinge clanta
si se crede in cer"
Costel Stancu

Viata intr-o frunza

o carte de poezii de Victor Teisanu

,
"Nu pot trece de acest zid
desi e construit numai din frunze
nu pot treca pentru ca frunzele
cad ca o ninsoare blestemata"


Daca voi calatori


Respir intre doua limite
intre doua albe coperti
daca voi calatori pe un fulg
iarta-ma, sa ma ierti.
.........................................

Seman, desigur cu cineva
care nici nu cred ca exista
daca voi calatori pe un fulg
asteapta-ma.Si nu fi trista



Cainele si sarpele

Cainele poate sa-ti fie credincios
dar mai musca si fuge de la tine
cum sa citesti in ochii sai
si sa stii gura sa ce va spune?

Sarpele se taraste fara pasi
sta mai mult la panda si ferit
in el mi-am pierdut increderea
inca de cand din rai am iesit

si tot cautam leac
sa nu mai sufar de caine si de sarpe
dar inteleptul mi-a spus ca leac
este insusi cainele si este insusi sarpele.

din intelepciunile lui dom'profesor

care cand nu spunea ca suntam prosti, indolenti, egali cu zero, forme fara fond,,,,,,studenti, adica...
spunea lucruri interesante,,,,,

"Culmea neurochirurgiei - sa-i scoti omului mofturile din cap"

"Virusul jigodiei nu afecteaza omul, in ciuda a ceea ce vedem in jurul nostru"

"Deja vu, jamais connu"

"Sarutati-va cat nu va cunoasteti"

'noi cel mai adesea suntem nefericiti nu din cauza prezentului, ci pentru ca ne amintim lucruri neplacute"

"Imaginea iadului este imaginea unui rai cu un Adam si o Eva care isi vorbesc si nu se mai inteleg"

ps: nu stiu exact cui apartin drepturile de autor pentru citatele astea, dar mi s-au parut interesante

sâmbătă, august 12, 2006

Alina Livia Lazar

Asa, si?

"sa te intinzi in pat
sa iesi cu el pe fereastra
plutind deasupra parcului

sa te opresti la semafor
si sa continui regulamentar
realitatea
...............................
apoi sa uiti
...............................
sa nu schimbi cearsafurile
doar pentru ca in ele
acum cateva zile
mirosea a iubire"



"nu e suficient sa fii fericit
trebuie sa si afli ca esti"


Cate gauri are cureaua ta?

nu vreau sa te iubesc
inghesui cearsaful intre pulpe
din furia aferenta refuzului
alunec in abandon

cred ca tu participi la mine
cu prea multa seriozitate, ca si cum
cu priviri mi-ai putea felia golul
parizerul asta cu zgarci si gelatina
.......................................................
din greseala, jur ca din greseala
mi-am strigat calaul cu numele tau'



"de ce suntem noi oare o generatie de blestemati? de ce n-avem dreptul sa fim si blegi si sentimentali daca ne apuca? ne e rusine de inima noastra ca de o buba ivita pe nas peste noapte, ne ascundem inima si ranjim peste ea schimonosit"


numadoare


in ciuda tuturor faptelor de pana la mine
l-am iubit disperata iarna aceea

invatase sa lase urme si cand nu era

pentru andrei fericirea era un carusel cu mine cocotata pe-o idee
cu mine mereu alta femeie caleidoscop sub crusta de iris
uitam de stingere cu dumnezeu pe bancheta din spate
calculandu-ne nemilos kilometrajul virajele frana distanta
ne-ascundeam intr-o garnizoana, ne dezbracam de frici
si aprindeam ziua

apoi fara sa ne atingem ne priveam asa goi

cu buzele cusute ne agatam de taisul vederii
ne rasfiram vertebrele si apoi ne luam la intrecere in puzzle
cine reface mai repede coloana celuilalt

uneori cand pe piele ni se aprindea o plaja
repetam unul dupa altul in nestire
numadoare nu m-a durut numadoare"


"Adevarul e ca nu te invat de bine.Te invat de mine.De noi ne va invata lumina.(,,,)Zi-mi ce vezi, Vezi ce-mi zici,"

nu plange naussicaa

e important sa intalnesti un om care sa te ia de la capat
fara sa te nasca si fara sa te vrea
fara sa te faca pledul lui de pus pe genunchi
sau plastilina de plictiseala
e important sa intalnesti un om
care sa intre in tine fara sa te atinga pe margini
care sa ti se cuibareasca in miez
si care sa nu se rodeasca pe sine
ci chiar pe tine ci iar pe tine
ca si cum tu tie ti-ai fi o sansa inca una in dar



nod la cravata

imi placa sa mai stau asa
cu tine
fara nici un rost

nu fugi
ramai doar cat ii fac iubirii
un nod la cravata
sa o sugrum senina
asa, ca din greseala


"Minciuna e o incercare cinstita de a impaca doua realitati diferite"
groapă comună
poezie [ ]
un fel de-a lungi clipele ar fi să lăsăm să le curgă balele
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Alina Livia Lazăr [li]
2006-08-13 | |




eu încă n-am învăţat să mă iubesc

mi-am colorat inima
cu sângele tău

jos lângă pat ca un câine
aştept să-mi cadă în cap
apoi în gură
marele os

eu încă n-am învăţat
că foamea se răzbună

cu dinţii ei înfipţi în ceafă
mi-aplec sufletul în faţa ta
ca spre o icoană

şi timpul e prins în burduf de acordeon
şi lăutarii încă îmi cântă la masă

în liniştea de după înfăptuirea
oricărei crime
ceva se naşte
ceva deschide ochii

şi tot ceea ce sunt trebuie
să se întâmple

vineri, august 11, 2006

Precautie

M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care au ramas
Dupa ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.

Mi-am protejat
Mainile, picioarele, gandurile,
Nelasand nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mangaieri
Ori de alte otravuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
de broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.

Cand totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
-Si eu te iubesc!
Marin Sorescu

Cea mai faina vacanta

Mie nu mi-au placut vacantele niciodata (si din punctul asta de vedere, mai ales din punctul asta de vedere sunt o ciudatenie a naturii) pentru ca nu prea stiu sa-mi umplu timpul liber...sunt mai linistita cand imi e umplut de altii, cand am un orar clar stabilit, cand sunt impinsa de la spate sa pun osul la treaba.
Asta e prima vacanta de cand stiu io cuvantul asta, in care ma simt bine.N-am plecat si n-o sa plec nicaieri: nici la mare, nici la munte, nici la tara, nici la vara...
Dar sunt printre oameni dragi mie
stau sub un visin verde pe o saltea albastra si lenevesc fara sa simt ca pierd vremea
fac colaje din cartile pentru copii ca sa ies din starile nasoale si le ofer cui stiu ca le valorizeaza
ascult muzica faina, citesc ce scriu altii frumos, imi iau doza zilnica de net...
postez pe blog, desi eram convinsa ca habar n-am sa fac asta
port la gat un soare pe care l-am primit cadou si care straluceste si cand ploua afara
vopsesc podele gri, garduri verzi si ghivece de orice culoare (n-aveti nimic de vopsit, va rog io frumos!)
e-o vacanta faina...cea mai faina si sper sa mi-aduc aminte de lucrurile astea mult timp...ar trebui sa fac o poza jumatatii pline a paharului..acu, cat o vad...:)


ceea ce va dorim si dumneavoastra!

marți, august 08, 2006

Din burta plina cu emotii a lui Octiliniu

Suspin

micuta faptura, cu parul ca focul
pupilele tale ma tulbura iar
cuvintele tale, soptite arar,
cuvintelor mele le-au luat iarasi locul.

prin fumul albastru aceeasi actori
isi deapana inca memorii anoste
o-ntreag-adunare de fosti si de foste
din cestile galbene sorb din licori

iar galben albastrul batranului bar
si masa rotunda, si muzica veche
si vechea sintagma de suflet pereche
si zambetul tau-ma tulbura iar.

Din degete-mi scap-o margea de staniol
si-n spate-ti aud parca glasul
cu-accent japonez, si-ti aud parca pasul
marunt ca de cocker spaniol
.................................................

culege-ma, iarna, din vise departe!
ma ia si prefa-ma-ntr-un nor
pe ea vreau sa ning si apoi vreau sa mor
caci nu pot sa ning mai departe.


anymore

I have a driving licence
but I don't have a car (anymore)
I have a mountain bike
but I don't have a mountain (anymore)
I have a paraglider
but i ain't got the guts (anymore)
I have a regular address
but nobody knocks on my door
(anymore)
so now I have a personal website
cause I don't need a personal life
anymore

Octiliniu said

"sabia e absoluta.sabia e doar o extindere a spiritului de luptator, daca o stapanesti si alegi sa iti traiesti viata dupa regulile ei, atunci nu conteaza daca ai in mana o veioza, un trandafir, un stilou chinezesc sau absolut nimic. Absolut nimicul acela sau veioza sau trandafirul va deveni sabia ta, in momentul in care vei incepe lupta."

"Imi pun gandurile pe net cu speranta ca intr-o zi o sa le inteleg si eu.Urlu la tine cu speranta ca o sa-mi aud si eu urletele.Iti urasc slabiciunile pentru ca le vad clar pe ale mele cand le intrezaresc pe ale taleImi umplu golul din sufletul meu cu golul din sufletul tau.
si nu vroiam decat un iaurt..."


"Confuzia bate concluzia.Traiasca confuzia1traiasca criticile si diacriticile care arata bine dar nu exprima nimic.Traiasca dreptul la libera exprimare si dreptul de a nu exprima nimicTraia sca moda contradictiilor si a contrastelor dezastruose.Traiasca dreptul de a te naste naiv, a trai confuz si a muri plin de speranta."

"Blessed and cursed at the same time,that's the me i know since I know myself"

Pe Dumnezeu l-am omorat intr-o Joi dimineata, cu un gest scurt, energic si absolut voluntar. L-am omorat fara sa clipesc, in mod activ si constient, pregatit sa suport consecintele. L-am omorat, deci n-are cum sa existe. Daca nu exista n-am cum sa cred in el. Un ateu nu crede in Dumnezeu - ba, uneori, chiar mai mult decat atat, este convins ca NU exista Dumnezeu. Ma regasesc ? Ma regasesc !



Dar nu sunt convins ca sunt un "bun ateu", pentru ca din cand in cand ma cuprinde indoiala: daca nu l-am omorat bine ? E un lucru stiut ca are prostul obicei sa mora si sa invie dupa cum ii pofteste inima, spre disperarea unora si deliciul altora. Ce fac daca ma trezesc intr-o dimineata cu el langa mine spunandu-mi cu voce calda: "Stai linistit octiliniule, nu sunt suparat pe tine, te-am iertat de mult !" ??? O sa am puterea sa-i spun in fata ca nu exista ? Poate da, poate nu. Pana una alta ma trezesc in fiecare dimineata cu un CD, o tigara si o cafea iar la Dumnezeu ma gandesc din Joi in Pasti, cu mici exceptii cand se sinucid unii in numele lui. Traiesc fara Dumnezeu, deci sunt, intr-un cuvant: ateu. Sunt oare ?



Un "bun ateu" neaga existenta lui Dumnezeu. Tu ii zici bunului ateu: "Exista Dumnezeu !" iar el iti raspunde "Ba nu! ". Eu n-as putea. Pai cum sa zic ca nu exista cand l-am omorat cu mana mea ? "Nu exista Dumnezeu !" are sens doar impreuna cu "N-a existat niciodata Dumnezeu !" si daca n-a existat niciodata atunci eu ce am omorat ? O meduza verde cu barba alba pana la genunchi ?



Sincer sa fiu... habar n-am ce era. Dar stiu sigur ca am omorat ceva. Poate o parte din mine. Nu stiu.



Azi e marti, si habar n-am ce-am omorat intr-o Joi dimineata, cu multe saptamani in urma. Maine e Miercuri, si n-am nici un motiv sa-mi inchipui ca o sa aflu maine. Nici poimaine. N-am nici un motiv sa-mi inchipui ca o sa aflu de la cineva sau ca o sa-mi dau seama singur in viitorul apropiat sau indepartat ce anume era "entitatea" aia pe care am omorat-o cu sange rece. E posibil sa aflu totusi, nu zic ca nu ! E posibil sa intalnesc intr-o zi un guru care sa aiba raspunsuri la toate intrebarile mele, si pe care sa-l urmez orbeste. De asemeni, e posibil ca intr-o zi sa imi dau seama ca eu insumi sunt un guru si ca am raspunsuri la toate intrebarile. Dar ziua aia n-a fost ieri si nu e azi, si ma indoi ca va fi maine. Cand sau daca va veni... NU STIU. Sunt fara cunoastere. Intr-un cuvant: agnostic.



Un agnostic nu sustine nici ca Dumnezeu exista, nici ca nu exista. El e cel mult convins ca Dumnezeu nu poate fi "cunoscut" (senzorial, extra-senzorial, para-senzorial, samd...), lucru care insa nu inseamna neaparat ca Dumnezeu nu exista. Ma regasesc ? Ma regasesc !



Hopppaaa ! Sunt un ateu agnostic ! Saracul, Pi ! Ce-o sa faca cu mine ? Ma inghite sau ma scuipa ?



Sunt ateu (fara Zeu - sau Dumnezeu) pentru ca l-am omorat pe-al meu, si sunt agnostic (fara cunoastere) pentru ca nu sunt convins ca l-am omorat bine si ca n-o sa mai dau ochii cu el niciodata. Intrebarea este: m-am nascut ateu agnostic sau am devenit ateu agnostic ?! Asa cum interpretez eu etichetele astea doua, m-am nascut ateu agnostic.



Imediat dupa nastere eram un ateu agnostic de toata frumusetea. Aveam 3 kile jumate, o mare nevoie de lapte si nici cea mai mica nevoie de Dumnezeu. Nu simteam nici nevoia sa cred in el, nici nevoia sa-l neg. M-am nascut neutru, fara nici o religie, liber ganditor, ca si tine de altfel (cititorule). Alor mei nu le-a placut de mine, asa neutru cum eram, asa ca m-au dus la biserica unde s-au apucat unii si altii sa-mi toarne apa sfintita in cap si povesti nemuritoare pe gat in jos. Mi-a prins bine. Am invatat ce inseamna ipocrizia, intoleranta, spiritul de turma si multe alte lucruri de care urma sa ma feresc in viata. Dar am ramas si cu sechele. Am crescut stramb. E ca si cum ai planta un copacel si ai pune apoi un bolovan urias pe locul unde l-ai plantat. Cum o sa creasca copacelul ala ? N-are nici o sansa sa creasca drept si armonios. Are o sansa mica sa supravietuiasca, sa dea bolovanul la o parte si sa creasca, daca are destula tarie in el, dar va creste stramb. Lupta cu bolovanul va lasa semne permanente.



M-am nascut fara idee de Dumnezeu (a-Teu) dar am pierdut aceasta calitate prin indoctrinare. Am pierdut-o cand am imbratisat bolovanul. Am redobandit-o cand m-am incordat scurt si i-am facut vant la vale. Mi-ar place sa stiu cum as fi astazi daca as fi crescut fara bolovan, dar nu ma plang. Mi-am dat bolovanul meu la o parte, ranile nu ma mai dor demult si sunt chiar pregatit sa accept ca si bolovanul ala si-o fi avut rostul lui, pe care poate am sa-l inteleg intr-o zi, poate niciodata. Agnostic am fost dintotdeauna, cu mici intreruperi in care am fost ipocrit.



Deci: care e diferenta dintre "a alege indoiala ca filozofie de viata" si "a nu alege nici o filozofie" ? N-am luat niciodata vreo hotarare de genul "n-o sa-mi aleg niciodata vreo filozofie" deci nu pot sa spun ca am ales "filozofia de a trai fara filozofie". Refuz categoric sa-mi fac din credinta oarba sau certitudine ipocrita o filozofie de viata (numesc certitudine ipocrita o certitudine pe care imi convine de minune sa o am, pentru ca serveste intereselor mele). Inseamna asta cumva ca am ales indoiala ca filozofie de viata ? Sunt condamnat sa devin ajutor de gradinar in gradina Ghetsemani ? Sunt un vesnic ratacitor ?



Se prea poate. E un adevar general acceptat faptul ca un drum nu poate fi pe deplin inteles decat dupa ce a fost parcurs pana la capat. Daca aveti noroc, poate voi mai avea doua minute si o farama de energie sa mai postez un ultim post pe blog dupa ce voi fi ajuns la capat si imi voi fi inteles propriul meu drum, veti avea astfel o eventuala sansa de-al intelege inainte de termen pe al vostru. Daca nu, atunci ma tem ca sunteti cu totii in aceeasi galeata cu mine, indiferent de certitudinile si convingerile pe care le aveti, credeti ca le aveti sau va face placere sa le aveti.



Si-acum, daca nu va suparati, ma duc sa cant la chitara. Noapte buna.

Da-mi voie sa-ti spun

Fata frumoasa,da-mi voie sa-ti spun
o istorie trista: astazi m-am prefacut bun,

tandru si inteligent
am simulat frumusetea interioara si o oarecare
pasiune pentru viata
te-am invitat la dans si te-am rugat
sa fii atenta, sa alegi intotdeauna
exact ceea ce simti tu mai mult
te-am condus acasa si pe drum
am admirat noaptea si cele sase poduri
care duceau la cabana ta
ti-am spus noapte buna si ti-am multumit
pentru seara minunata pe care mi-ai oferit-o
si la intoarcere
dintr-o data drumul m-a infricosat
si am ridicat de jos o piatra
destul de grea
ca sa ma pot apara la nevoie
si am mers asa, am mers, iubito
si nu m-a atacat nimeni.

Matei Visniec

luni, august 07, 2006

Viata pe un peron

Una din cartile mele preferate, scrisa de unul din scriitorii mei preferati-Octavian Paler

Decalog

1 Sa astepti oricat.

2 Sa astepti orice.

3 Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice.Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

4 Sa nu numeri zilele.

5 Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

6 Repeta ca nu exista pustiu.Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.

7Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.

8 daca gandul asta te ajuta,nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.

9 Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.

10Aminteste-ti ca paradisul a fost ,aproape sigur,intr-o grota.




Viata ca o corida


"E trist sa traiesti intr-o lume in care numai cel dintai conteaza."


"Eu insumi spoream distanta care ma separa de colegii mei, refuzand sa ma comport firesc.Nu luam parte la clasicele farse organizate in clasa, la jocurile din recreatii, la intalnirile extrascolare, ma retrageam cand nimeream intr-un grup, umblam de unul singur, ferindu-ma cu o sumbra tenacitate de intimitati.Nu discutam decat lucruri fara insemnatate, nu ceream sfatul nimanui.Coltos, impulsiv si mandru, eram in acelasi timp rezervat.Timid si lipsit de haz, nu ma aflam aproape niciodata in atentia generala.
Reactionam la cea mai mica ironie - sa te ferasca Dumnezeu de furia timizilor- si nu eram un partener nici comod, nici placut, cu stangaciile si salturile mele de la stanjeneala la iritare.Exista in mine o mare nevoie de tandrete, care, nesatisfacuta, ma durea, dar purtam o masca ursuza si probabil destul de comica in momentele cand deveneam agresiv.
Fiindca mai aveam si ideea fixa ca binevoitorii ma priveau, de fapt, cu compasiune.(...)Poate ca in secret doream sa fiu adoptat cu forta.Si fiindca nimeni nu se grabea sa ma sileasca sa ies din cochilie, ma strangeam in ea.Eram in stare sa le port pica altora numai pentru ca nu-mi ofereau ceea ce nu eram in stare sa primesc.Imi intretineam,cu o obositoare consecventa. o izolare pentru care nu eram totusi dotat, caci altfel n-as fi dus dorul prieteniei."


din doua in doua trepte

Din doua in doua trepte sar peste fiecare absenta a ta
din doua in doua trepte imi caut prin buzunarul rochitei de vara
cheia pentru usa casei tale
obosind ma asez in prag
nici astazi nu esti acasa
nici astazi nu ti-ai adus aminte de mine
din doua in doua trepte sar peste fiecare plecare a ta
peste fiecare minut sau ora sau an.
Aproape nici nu mai cred ca existi.

Dana Banu

duminică, august 06, 2006

Despre singuratate

Cu mine incepe si se termina un univers,
ingust,limitat sau cum o mai vrea lumea sa-i spuna.
Cu mine incepe si se termina o primavara,
un suras,
o lacrima
o floare.
Cu mine incepe si se termina.
Chiar daca suna egoist
stiu ca fara mine ati fi ceva mai singuri, mai plictisiti
neavand la cine striga: "Egoistule!"
Cu mine incepe si se termina un univers;
iar acum las jos cortina
sa puteti arunca cu pietre.
Claudia Muther