sâmbătă, decembrie 30, 2006

Arta Conversatiei - Ileana Vulpescu

"-Daca cineva ti-ar putea indeplini o dorinta, ce i-ai cere?
-I-as cere sa te gasesc pe dumneata, intr-o zi, in pragul carciumii asteia(...) sa te gasesc aici si sa-mi spui: Am venit la tine si nu mai plecam (...).Sa am si eu o data-n viata un prosop curat sub cap.Iubeste-ma, iubeste-ma, iubeste-ma. (...)
Zanei si ingerului trebuie sa le spui adevarul, altfel nu mai trec pe la tine si nu te mai intreaba, mi-a spus el cu un glas de copil, trist de-a fi aflat ca zanele si ingerii intreaba doar, dar nu-mplinesc niciodata.

Imi pare rau ca zana nu te-a ascultat si ca degeaba m-ai descantat spunandu-mi de trei ori "Iubeste-ma. iubeste-ma, iubeste-ma"

"Sunt oameni care simt singuratatea ca pe-o pavaza, ca pe-o asigurare tous risques"

"Mama mea draga, o prima constatare: iubesti prea mult si te culci prea putin si nici atunci cu cine trebuie(...) Daca tot nu-ti folosesti libertatea-n vreun fel, in amoruri frenetice, in catarari pe munti, in umblat prin pesteri, in ciclism, in vreo forma din astea de astupat insatisfactii, marita-te sau macar coleaza-te si tu cu unul!(...)Duci o viata nefireasca. Ai o imaginatie prea abundenta si-o realitate castrata. Sa stii ca-n viata nu castiga fetele care-au avut 10 la literatura."

miercuri, decembrie 27, 2006

duminică, decembrie 24, 2006

marți, decembrie 12, 2006

Arta conversatiei

"
"Viata intima a oamenilor ca si cea profesionala, e plina de greseli mai mari, mai mici. Un scriitor scrie azi o carte foarte buna, iar maine scrie o carte mediocra.Un actor interpreteaza azi magistral un rol, creand un personaj de neuitat, maine - un personaj care nu i se mai potriveste chiar ca pielea pe trup. Spectatorul si cititorul sunt neiertatori, nu trec niciodata cu vederea ce-a fost prost, si-n aceasta neindurare uita si ce ai facut bun."
"Oamenii au tendinta de a devaloriza imaginatia, care, de fapt, este motorul, nu numai al sentimentelor, dar al tuturor lucrurilor.Dupa ce oamenii au depasit o stare, ii flutura amintirea ca pe-o vechitura,ca pe-o carpa de praf.Mi se pare ciudata si inexplicabila tendinta majoritatii de a-si devaloriza trecutul, de-a vorbi despre el - in cel mai fericit caz, cu ironie - ca si cand o faza depasita n-ar mai face parte din viata lor, din viata-n general, ca si cand ar fi o piesa detasabila pe care o azvarli si gata. Si mai este ceva tot atat de ciudat in oameni: surprinderea pe care le-o provoaca infidelitatea, de orice natura ar fi ea. Cat de putin se cunosc oamenii!Isi dispretuiesc, isi minimalizeaza trecutul, se leapada fara nici o jena- -fata de ei insisi in primul rand - de bucati din ei, din ceea ce-a insemnat trupul si sufletul lor la un moment dat, si-n schimb le cer altora sa ramana ca o stanca, neschimbati, neschimbatori, ca un mit."

Povestea uşii cu o mie de lacăte sau curajul de a risca o încercare

Era odată un împărat care vroia să-şi aleagă cei mai înţelepţi sfetnici.
A dat sfoară-n ţară şi au venit la el mai mulţi înţelepţi pentru a fi aleşi, precum şi o mulţime de gură- cască

exact ca în viaţă

Împăratul le-a arătat o uşă încuiată cu foarte multe lacăte şi lanţuri şi le-a spus:
-Îl voi alege sfetnic pe cel care va deschide această uşă.

Primul înţelept a privit uşa şi a spus:
-Această uşă nu poate fi deschisă!
Iar mulţimea repeta şi ea :
-Această uşă nu poate fi deschisă!

Al doilea înţelept a privit uşa şi a spus:
-Poate această uşă ar putea fi dechisă, dar nu de unul singur şi nu atât de repede.
Şi mulţimea repeta:
-Ar putea fi deschisă, dar nu de unul singur şi nu atât de repede.

Al treilea înţelept a apăsat pe clanţă şi a deschis uşa.

Împăratul i-a spus:
-Tu vei fi sfetnicul meu pentru că nu ai ascultat glasul mulţimii şi ai riscat o încercare.

heaven is a place on Earth

luni, decembrie 11, 2006

Alice Drogoreanu - Everlasting

te porţi ca şi cum ştii
cum trag umbra uşii după mine
încet să nu te trezesc
te porţi ca şi cum ai şti cum rămân
în urma ta
genunchii roşii de plâns

te aud cum culegi
gesturile mele ca pe-o femeie frumoasă
ca şi cum ai ştii că n-are braţe
care să mângâie care să cânte

duminică, decembrie 10, 2006

Ileana Vulpescu - Arta conversatiei

"Cu oamenii cu care trebuie sa ma supraveghez cand vorbesc, mai bine nu mai vorbesc. Ne salutam si ne dam informatii meteorologice. Eu pot sa numar pe degete prietenii pe care-i am, dar cu ei vorbesc ca si cand as vorbi cu mine.Iar cu lumea-n general, ce rost are sa stai de vorba, daca nu spui ce gandesti?"


"E atata rutina pe lume si atat de putin adevar.Dar pentru adevarul asta, putin si rar, pentru acest miracol merita sa traiesti."

"Eu nu uit nimic.Cateodata mi-e frica sa nu mor de-atata memorie.Cine-a insemnat ceva in viata mea, un ceas macar...nu mai are nici o sansa sa-l uit."


"Cat de frumos suna glasul oamenilor cand spun ceva adevarat,cand smulg ceva din ei si-l intind altora, ca pe-o ofranda: "tine, ia, acesta este sufletul meu"

marți, decembrie 05, 2006

Alice Drogoreanu - Ăsta e codul


să înghiţi scările
fără să te uiţi înapoi


fiecare pas
înainte
e alpinism curat

secretul este că nu este nici un secret
la fel ca bomba atomică
cheia candorii
e că nu există nici o cheie

duminică, decembrie 03, 2006

Breaking Through


Breaking Through
Originally uploaded by tommy martin.

A 400 years ginkgo
Originally uploaded by Pilou@ttitude
visand ca visez
tolanita pe o saltea albastra

Morning Light


Morning Light
Originally uploaded by Sean Bolton.
trepte spre liniste..
n-ai nevoie de foarte multe
ca sa fii fericit...

luni, noiembrie 06, 2006

miercuri, noiembrie 01, 2006

Marin Sorescu - Cioburi

1. Mă gândesc la mine prin semne.
Nu mai pricep cuvintele
Şi mă gândesc la mine
Prin semne

3. Pustiu.
Şi o secetă ca un nai
Neatins, de-un veac, de buze.
O secetă de n-ai
Nici cu ce să plângi.

Marin Sorescu

Blestemul doi

S-a umplut casa de fum
Eu ard, nu te speria,
Eu am luat foc,
Bine ca esti aici langa mine,
Sa ma vezi,
Ca tu pana nu vezi nu crezi,
Nu mai vreau sa ard nici eu pe infundate,
Mi-am dat drumul.
Ai spus ca daca nu te iubesc
Nu ard si uite proba,
Eu voiam sa o tin ascunsa.
Saruta aceste fapturi de fum
Care ies din mine, toate sunt eu


.......
Îmi pare rău de fluturi
Când sting lumina,
Şi de lilieci,
Când o aprind...
Nu pot să fac un pas
Fără să jignesc pe cineva?

Se-ntâmplă atâtea lucruri misterioase,
Că mereu îmi vine să-mi duc mâna
La tâmplă,
Dar o ancoră aruncată din cer
Mi-o trage în jos...
Nu e încă momentul
Să-ţi sfâşii pînzele,
Lasă...

marți, octombrie 31, 2006

duminică, octombrie 29, 2006

Alice Drogoreanu - Toate cele pe care nu le stii

oricine te poate ţine în braţe
şi-ar putea
să-ţi spună poezii în ureche
oricine ar vrea asta oricine te-ar vrea

dar tu nu spui nimic
indiferent ce-ar gâlgâi în tine
nu spui şi ascunzi pumnii la spate
...............................................

singurul lucru pe care îl vrei
e
să nu fie aburită oglinda prin care priveşti
tu
lumea
............................
desenezi
din vârful degetului
atingeri pe-o fotografie
pentru că nu poţi să le dai drumul pe ochi pe buze
pentru că nu ştii asta şi pentru că ţi-e frică
tu nu ştii drumul
toate ferestrele-s confuze

ar trebui să răspunzi la uşă
pe preş tropăie mormane de cuvinte
fă-le fâşii dacă vrei
din tine o voce îţi strigă
nu muri azi!
şi nu te minte

se trage de inimă
din 2 sensuri diferite

marți, octombrie 24, 2006

Povestea mistreţului ţepos

A fost odată un mistreţ care se plimba prin pădure singur si trist. Nu putea să-şi facă nici un prieten, pentru că de câte ori se apropia cineva de el, blana i se transforma în ţepi fioroşi, de care lumea se speria şi fugea.

mistreţul era singur pentru că nu ştia cum să-şi domolească ţepii şi nimeni nu scrisese niciodată vreo carte despre asta

iar când singurătatea îl strângea de gât, se visa un brăduţ, de care avea grijă un pădurar, care în fiecare zi îi oferea apă exact cât avea nevoie, lumină si căldură, exact cât avea nevoie...

numai că visul se termina totdeauna prea repede, ţepii erau tot acolo şi mistreţul îi ura pentru că nu ştia să-i domolească.

Dar uneori, mistreţul avea câte o zi norocoasă, în care visul căpăta formă concretă...forma cuiva care vorbeşte aceeaşi limbă...forma cuiva care nu se sperie de ţepi.

duminică, octombrie 08, 2006

Wislawa Szymborska -Posibilitati

Prefer cinematograful
Prefer pisicile
Prefer stejarii de pe Warta
Pe Dickens il prefer lui Dostoievski
Prefer sa iubesc oamenii in locul omenirii
Prefer sa am alaturi ac si ata
Prefer culoarea verde
Prefer sa nu afirm ca toate au o motivatie
Prefer exceptiile
Prefer sa plec mai devreme
Prefer sa discut cu medicii despre altceva
Prefer ilustratiile vechi
Prefer absurditatea scrierii versurilor
absurditatii de a nu le scrie
Prefer,cand vine vorba de iubire,aniversarile
sarbatorite-n fiecare zi.
Prefer moralistii care nu-mi promit nimic
Prefer bunatatea vicleana, naivitatii
Prefer pamantul in civil
Prefer tarile cucerite celor cuceritoare
Prefer sa am retineri
Prefer iadul haosului iadului ordinii
Prefer povestile fratilor Grimm titlurilor de ziar
Prefer frunzele fara flori florilor fara frunze
Prefer cainii cu cozi netaiate
Prefer ochii luminosi,pentru ca ai mei sunt intunecati
Prefer sertarele
Prefer multe lucruri nementionate aici
multor lucruri, nici ele mentionate
Prefer zerourile risipite intamplator
celor asezate in coada altor cifre,
Prefer scurta existenta a insectelor eternitatii stelelor
Prefer sa bat in lemn
Prefer sa nu intreb cat timp si cand
Prefer sa tin cont chiar si de faptul
ca existenta isi are ratiunea sa.

sâmbătă, octombrie 07, 2006

Ileana Popescu -Holban - Si totusi..happy - end

Sa ma ierti ca mi-e dor
vin scantei de zapada
Pe retina imi alearga un minut ravasit
ora inimi-mi arde, timpul tau vrea sa sada
eu te strig fara vina..urma ta a venit
S-ar putea sa nu stii, umbra ta e pe trepte
o mai strang inca-n palma, pe sub tampla mi-e gand
si mi-e rana in irisii care vor sa te-astepte
si mi-e dor de uimirea din cuvantul de rand
si mi-e dor de minciuna-ti iubirilor toate strivita pe buze cu-n suras desfrunzit
sa ma ierti ca mi-e dor !Cat blestem e in toate
in iubire, in ura, in trait si-n murit
S-ar putea sa nu stii cat iti sunt de aproape
pe rugul iubirii am tacut demodat
si mi-e luna carunta de regrete sub pleoape
de-as putea sa te-ating timp de timp departat!

miercuri, septembrie 27, 2006

Alice Drogoreanu - intr-un voodoo cumva

fug toţi de
banal
de patetic
de sinceritate
înăuntru şi le vor până la durere
îşi doresc lucruri simple
şi le obţin în feluri complicate

mă uit la mine de sus şi nu mi-e milă
beau litri de cafea să-mi piară gustul
amar
nu te apropia nu e bine
într-un voodoo cumva

o să rămâi în mine

luni, septembrie 25, 2006

Matei Visniec - Convorbiri cu cainele orasului

Pe străzile oraşului cîinele oraşului
mă latră încet,
de ce latri la mine, îl întreb
sînt singur, îmi răspunde
şi mă cuprinde frica

să mergem să bem o bere
îi răspund
el rîde, îmi spune, eşti nebun?
ce-o să zică oraşul cînd ai să bei bere
cu cîinele oraşului?

eu mă înfurii şi strig: nu-mi pasă,
aşa să ştii, nu-mi pasă de oraşul tău,
îl detest, îl urăsc, sînt gata să-l arunc
în aer

de ce strigi la mine, mă întreabă
cîinele oraşului aproape plîngînd,
de ce strigi aşa de urît la mine?

sînt singur, îi răspund
şi mă cuprinde frica

duminică, septembrie 24, 2006

in sens opus


Oamenii pe care i-am iubit
mi-au legat de gât o tăcere,
pe care am transformat-o în strigăt
către oamenii pe care n-am apucat să-i i
ubesc.

Ioana Bogdan

luni, septembrie 18, 2006

sâmbătă, septembrie 16, 2006

Mircea Dinescu - Potopul

Se zguduie oraşul de plânsul tău adio
şi gloaria-i vândută şi stârvul poartă bici
fiindcă iubeai amurgul ai fost trezit spre ziuă
când masa de petreceri surpase sub furnici.

Le mai rămâne Doamne maşinilor să plângă
cu pleoapele ţăranul să secere un lan
un scaun să detune o predică adâncă
să izbucnească floarea de sânge din ocean,

peste măcel un înger să nu mai zboare-n glumă
femei automate să pâlpâie exact
nimicul să se-mbrace-n baloane roz de spumă
să cadă nori sintetici ca la un ultim act,

dar să nu vii cu rana deschisă pe tarabă
ca fluturele trândav înţepenit în flori
industriei îndeasă-i căluşul greu de iarbă
iar cerului trimite-i aceleaşi scrisori,

să-ţi tragi realitatea pe piept ca o cămaşă
până-au să-asude-n pieţe statuile de ghips
să vezi cum libertatea îmbătrânită-n faşă
e îndopată zilnic cu-acelaşi lapte fix,

pe-o scândură subţire să traversezi potopul
armonica umflată să-ţi joace după gât
căci te-a iubit nimicul şi te-a uitat norocul
se zguduie oraşul de plânsul tău… Atât

Mircea Dinescu - Sah absurd

Dulce naivitate
să crezi că poezia poate face lumea mai bună.
E ca şi cum azvârlind o bucată de zahăr
în cuşcă tigrului,
s-ar apuca să citească Shakespeare.
Tu îngrăşat de propriul dezastru
(de parc-ai prânzi în oglindă)
şuieri ca trenul în gări
până mulţimea te striveşte-n picioare
grăbită să-ţi ocupe locul călduros de pe ceafă.
Şi fiindcă visul nu-i decât copilul din flori
al realităţii,
aminteşte-ţi de şahul absurd
în care nebunul mută satele
sacrificând mai întâi caii
şi-o mie de inşi s-au grăbit să-i laude jocul.

Mircea Dinescu - Cantec de lampa stinsa



Inchisorile au fost deschise
dar din ele nimeni n-a iesit
unii chiar s-au spanzurat de vise
altii chiar s-au ingropat in zid

Din pamant acum nu se mai poate
face nici biserica nici steag
unii dau din umeri si din coate
altii dau cu fruntile de prag.

Cine ma astepta nu m-asteapta
omul viu din mine-i asfintit
raza cade ranceda, nu dreapta
lacrima nu-i apa, ci cutit.

miercuri, septembrie 13, 2006

vineri, septembrie 01, 2006

Vlad Mereuta - Deseneaza-mi

Vezi ca am pe etajera un creion si o bucata de hartie... foloseste-te de ele te rog, aseaza-te intr-un colt al camerei mele galbene si deseneaza-mi respiratia. Deseneaza asa cum nu ai desenat pana acum, contureaza-mi fiecare rasuflare, fiecare curent de aer produs, atinge varful creionului de hartia sifonata si deseneaza-mi lipsa cuvintelor, trage linie dupa linie si construieste ce am ajuns sa fiu. Te rog nu te opri, deseneaza mai departe fara sa te opresti, fara sa te gandesti. Deseneaza-mi simtirile atunci cand picatura de ploaie se prelinge pe obrazul meu, deseneaza-mi visele despre care nu imi aduc aminte niciodata, deseneaza-mi ramasitele unor lucruri carora lumea le spune dorinte, deseneaza-mi inima atunci cand nici eu nu o mai simt, deseneaza-mi starile una cate una si totusi aceeasi si niciuna, deseneaza-mi forta pe care o castig pentru ca ce nu te omoara te face mai puternic, deseneaza-mi urletul, deseneaza-mi raceala din mine, deseneaza-mi o linie, un punct, un cerc, ceva, orice!

Si acum arata-mi bucata de hartie, arata-mi ca nu sunt gol. Arata-mi si ascunde toate radierele din lume!

duminică, august 20, 2006

Stefan Ciobanu

"Intorci oglinzile la perete
Multe le-ai spart
Cioburile iti fac viata mai usoara"


"Un copil isi coase ochii si gura
il vedem doar noi cum
sta pe un hidrant
si se roaga sa nu se nasca"

"iti este frica sa spui dar stiu ca ai fiinta
plina de sertare netrase"


"eu nu fac click cand ma deschid
.....................................................
cu mine nu iti trebuie decat
o carte
sa facem cort din coperta ei
si sa ne tatuam ilustratii sub anumite vene"


"de maine voi invata pernele sa viseze
promit solemn in fata ta cu mana stanga pe inima
cu mana dreapta facandu-i masaj sa bata

am auzit ca marea se muta
si nici pescarusii nu mai sunt ce au fost
au schimbat aripile in ceva pe intelesul nostru"

Hai sa ne vedem
care pe care


Nu ma voi bate cu tine
de la egal la matematica
nu e corect pentru virgula.

Sunt necompus?
poate..
dar de ce alegi din mine bucati fericite?

hai sa facem intrecere

de piele
cine o arunca mai sus

sau de alb
cine naste lapte din buzunarele goale

sau de moarte
de cate ori mi-ai trait in scarba lesinurile?
......................................................................
iara te-ai cocotat
si ma privesti
din varful unghiilor.




"sarutam fugar ziarul
pe iubita maine
ca mai sunt si atunci vase de spalat
nu ne amintim
ca existam din cand in cand
doar impreuna cu altcineva"

joi, august 17, 2006

miercuri, august 16, 2006

duminică, august 13, 2006

.........

"te iubesc cu pofta cu care
piticul atinge clanta
si se crede in cer"
Costel Stancu

Viata intr-o frunza

o carte de poezii de Victor Teisanu

,
"Nu pot trece de acest zid
desi e construit numai din frunze
nu pot treca pentru ca frunzele
cad ca o ninsoare blestemata"


Daca voi calatori


Respir intre doua limite
intre doua albe coperti
daca voi calatori pe un fulg
iarta-ma, sa ma ierti.
.........................................

Seman, desigur cu cineva
care nici nu cred ca exista
daca voi calatori pe un fulg
asteapta-ma.Si nu fi trista



Cainele si sarpele

Cainele poate sa-ti fie credincios
dar mai musca si fuge de la tine
cum sa citesti in ochii sai
si sa stii gura sa ce va spune?

Sarpele se taraste fara pasi
sta mai mult la panda si ferit
in el mi-am pierdut increderea
inca de cand din rai am iesit

si tot cautam leac
sa nu mai sufar de caine si de sarpe
dar inteleptul mi-a spus ca leac
este insusi cainele si este insusi sarpele.

din intelepciunile lui dom'profesor

care cand nu spunea ca suntam prosti, indolenti, egali cu zero, forme fara fond,,,,,,studenti, adica...
spunea lucruri interesante,,,,,

"Culmea neurochirurgiei - sa-i scoti omului mofturile din cap"

"Virusul jigodiei nu afecteaza omul, in ciuda a ceea ce vedem in jurul nostru"

"Deja vu, jamais connu"

"Sarutati-va cat nu va cunoasteti"

'noi cel mai adesea suntem nefericiti nu din cauza prezentului, ci pentru ca ne amintim lucruri neplacute"

"Imaginea iadului este imaginea unui rai cu un Adam si o Eva care isi vorbesc si nu se mai inteleg"

ps: nu stiu exact cui apartin drepturile de autor pentru citatele astea, dar mi s-au parut interesante

sâmbătă, august 12, 2006

Alina Livia Lazar

Asa, si?

"sa te intinzi in pat
sa iesi cu el pe fereastra
plutind deasupra parcului

sa te opresti la semafor
si sa continui regulamentar
realitatea
...............................
apoi sa uiti
...............................
sa nu schimbi cearsafurile
doar pentru ca in ele
acum cateva zile
mirosea a iubire"



"nu e suficient sa fii fericit
trebuie sa si afli ca esti"


Cate gauri are cureaua ta?

nu vreau sa te iubesc
inghesui cearsaful intre pulpe
din furia aferenta refuzului
alunec in abandon

cred ca tu participi la mine
cu prea multa seriozitate, ca si cum
cu priviri mi-ai putea felia golul
parizerul asta cu zgarci si gelatina
.......................................................
din greseala, jur ca din greseala
mi-am strigat calaul cu numele tau'



"de ce suntem noi oare o generatie de blestemati? de ce n-avem dreptul sa fim si blegi si sentimentali daca ne apuca? ne e rusine de inima noastra ca de o buba ivita pe nas peste noapte, ne ascundem inima si ranjim peste ea schimonosit"


numadoare


in ciuda tuturor faptelor de pana la mine
l-am iubit disperata iarna aceea

invatase sa lase urme si cand nu era

pentru andrei fericirea era un carusel cu mine cocotata pe-o idee
cu mine mereu alta femeie caleidoscop sub crusta de iris
uitam de stingere cu dumnezeu pe bancheta din spate
calculandu-ne nemilos kilometrajul virajele frana distanta
ne-ascundeam intr-o garnizoana, ne dezbracam de frici
si aprindeam ziua

apoi fara sa ne atingem ne priveam asa goi

cu buzele cusute ne agatam de taisul vederii
ne rasfiram vertebrele si apoi ne luam la intrecere in puzzle
cine reface mai repede coloana celuilalt

uneori cand pe piele ni se aprindea o plaja
repetam unul dupa altul in nestire
numadoare nu m-a durut numadoare"


"Adevarul e ca nu te invat de bine.Te invat de mine.De noi ne va invata lumina.(,,,)Zi-mi ce vezi, Vezi ce-mi zici,"

nu plange naussicaa

e important sa intalnesti un om care sa te ia de la capat
fara sa te nasca si fara sa te vrea
fara sa te faca pledul lui de pus pe genunchi
sau plastilina de plictiseala
e important sa intalnesti un om
care sa intre in tine fara sa te atinga pe margini
care sa ti se cuibareasca in miez
si care sa nu se rodeasca pe sine
ci chiar pe tine ci iar pe tine
ca si cum tu tie ti-ai fi o sansa inca una in dar



nod la cravata

imi placa sa mai stau asa
cu tine
fara nici un rost

nu fugi
ramai doar cat ii fac iubirii
un nod la cravata
sa o sugrum senina
asa, ca din greseala


"Minciuna e o incercare cinstita de a impaca doua realitati diferite"
groapă comună
poezie [ ]
un fel de-a lungi clipele ar fi să lăsăm să le curgă balele
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Alina Livia Lazăr [li]
2006-08-13 | |




eu încă n-am învăţat să mă iubesc

mi-am colorat inima
cu sângele tău

jos lângă pat ca un câine
aştept să-mi cadă în cap
apoi în gură
marele os

eu încă n-am învăţat
că foamea se răzbună

cu dinţii ei înfipţi în ceafă
mi-aplec sufletul în faţa ta
ca spre o icoană

şi timpul e prins în burduf de acordeon
şi lăutarii încă îmi cântă la masă

în liniştea de după înfăptuirea
oricărei crime
ceva se naşte
ceva deschide ochii

şi tot ceea ce sunt trebuie
să se întâmple

vineri, august 11, 2006

Precautie

M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care au ramas
Dupa ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.

Mi-am protejat
Mainile, picioarele, gandurile,
Nelasand nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mangaieri
Ori de alte otravuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
de broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.

Cand totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
-Si eu te iubesc!
Marin Sorescu

Cea mai faina vacanta

Mie nu mi-au placut vacantele niciodata (si din punctul asta de vedere, mai ales din punctul asta de vedere sunt o ciudatenie a naturii) pentru ca nu prea stiu sa-mi umplu timpul liber...sunt mai linistita cand imi e umplut de altii, cand am un orar clar stabilit, cand sunt impinsa de la spate sa pun osul la treaba.
Asta e prima vacanta de cand stiu io cuvantul asta, in care ma simt bine.N-am plecat si n-o sa plec nicaieri: nici la mare, nici la munte, nici la tara, nici la vara...
Dar sunt printre oameni dragi mie
stau sub un visin verde pe o saltea albastra si lenevesc fara sa simt ca pierd vremea
fac colaje din cartile pentru copii ca sa ies din starile nasoale si le ofer cui stiu ca le valorizeaza
ascult muzica faina, citesc ce scriu altii frumos, imi iau doza zilnica de net...
postez pe blog, desi eram convinsa ca habar n-am sa fac asta
port la gat un soare pe care l-am primit cadou si care straluceste si cand ploua afara
vopsesc podele gri, garduri verzi si ghivece de orice culoare (n-aveti nimic de vopsit, va rog io frumos!)
e-o vacanta faina...cea mai faina si sper sa mi-aduc aminte de lucrurile astea mult timp...ar trebui sa fac o poza jumatatii pline a paharului..acu, cat o vad...:)


ceea ce va dorim si dumneavoastra!

marți, august 08, 2006

Din burta plina cu emotii a lui Octiliniu

Suspin

micuta faptura, cu parul ca focul
pupilele tale ma tulbura iar
cuvintele tale, soptite arar,
cuvintelor mele le-au luat iarasi locul.

prin fumul albastru aceeasi actori
isi deapana inca memorii anoste
o-ntreag-adunare de fosti si de foste
din cestile galbene sorb din licori

iar galben albastrul batranului bar
si masa rotunda, si muzica veche
si vechea sintagma de suflet pereche
si zambetul tau-ma tulbura iar.

Din degete-mi scap-o margea de staniol
si-n spate-ti aud parca glasul
cu-accent japonez, si-ti aud parca pasul
marunt ca de cocker spaniol
.................................................

culege-ma, iarna, din vise departe!
ma ia si prefa-ma-ntr-un nor
pe ea vreau sa ning si apoi vreau sa mor
caci nu pot sa ning mai departe.


anymore

I have a driving licence
but I don't have a car (anymore)
I have a mountain bike
but I don't have a mountain (anymore)
I have a paraglider
but i ain't got the guts (anymore)
I have a regular address
but nobody knocks on my door
(anymore)
so now I have a personal website
cause I don't need a personal life
anymore

Octiliniu said

"sabia e absoluta.sabia e doar o extindere a spiritului de luptator, daca o stapanesti si alegi sa iti traiesti viata dupa regulile ei, atunci nu conteaza daca ai in mana o veioza, un trandafir, un stilou chinezesc sau absolut nimic. Absolut nimicul acela sau veioza sau trandafirul va deveni sabia ta, in momentul in care vei incepe lupta."

"Imi pun gandurile pe net cu speranta ca intr-o zi o sa le inteleg si eu.Urlu la tine cu speranta ca o sa-mi aud si eu urletele.Iti urasc slabiciunile pentru ca le vad clar pe ale mele cand le intrezaresc pe ale taleImi umplu golul din sufletul meu cu golul din sufletul tau.
si nu vroiam decat un iaurt..."


"Confuzia bate concluzia.Traiasca confuzia1traiasca criticile si diacriticile care arata bine dar nu exprima nimic.Traiasca dreptul la libera exprimare si dreptul de a nu exprima nimicTraia sca moda contradictiilor si a contrastelor dezastruose.Traiasca dreptul de a te naste naiv, a trai confuz si a muri plin de speranta."

"Blessed and cursed at the same time,that's the me i know since I know myself"

Pe Dumnezeu l-am omorat intr-o Joi dimineata, cu un gest scurt, energic si absolut voluntar. L-am omorat fara sa clipesc, in mod activ si constient, pregatit sa suport consecintele. L-am omorat, deci n-are cum sa existe. Daca nu exista n-am cum sa cred in el. Un ateu nu crede in Dumnezeu - ba, uneori, chiar mai mult decat atat, este convins ca NU exista Dumnezeu. Ma regasesc ? Ma regasesc !



Dar nu sunt convins ca sunt un "bun ateu", pentru ca din cand in cand ma cuprinde indoiala: daca nu l-am omorat bine ? E un lucru stiut ca are prostul obicei sa mora si sa invie dupa cum ii pofteste inima, spre disperarea unora si deliciul altora. Ce fac daca ma trezesc intr-o dimineata cu el langa mine spunandu-mi cu voce calda: "Stai linistit octiliniule, nu sunt suparat pe tine, te-am iertat de mult !" ??? O sa am puterea sa-i spun in fata ca nu exista ? Poate da, poate nu. Pana una alta ma trezesc in fiecare dimineata cu un CD, o tigara si o cafea iar la Dumnezeu ma gandesc din Joi in Pasti, cu mici exceptii cand se sinucid unii in numele lui. Traiesc fara Dumnezeu, deci sunt, intr-un cuvant: ateu. Sunt oare ?



Un "bun ateu" neaga existenta lui Dumnezeu. Tu ii zici bunului ateu: "Exista Dumnezeu !" iar el iti raspunde "Ba nu! ". Eu n-as putea. Pai cum sa zic ca nu exista cand l-am omorat cu mana mea ? "Nu exista Dumnezeu !" are sens doar impreuna cu "N-a existat niciodata Dumnezeu !" si daca n-a existat niciodata atunci eu ce am omorat ? O meduza verde cu barba alba pana la genunchi ?



Sincer sa fiu... habar n-am ce era. Dar stiu sigur ca am omorat ceva. Poate o parte din mine. Nu stiu.



Azi e marti, si habar n-am ce-am omorat intr-o Joi dimineata, cu multe saptamani in urma. Maine e Miercuri, si n-am nici un motiv sa-mi inchipui ca o sa aflu maine. Nici poimaine. N-am nici un motiv sa-mi inchipui ca o sa aflu de la cineva sau ca o sa-mi dau seama singur in viitorul apropiat sau indepartat ce anume era "entitatea" aia pe care am omorat-o cu sange rece. E posibil sa aflu totusi, nu zic ca nu ! E posibil sa intalnesc intr-o zi un guru care sa aiba raspunsuri la toate intrebarile mele, si pe care sa-l urmez orbeste. De asemeni, e posibil ca intr-o zi sa imi dau seama ca eu insumi sunt un guru si ca am raspunsuri la toate intrebarile. Dar ziua aia n-a fost ieri si nu e azi, si ma indoi ca va fi maine. Cand sau daca va veni... NU STIU. Sunt fara cunoastere. Intr-un cuvant: agnostic.



Un agnostic nu sustine nici ca Dumnezeu exista, nici ca nu exista. El e cel mult convins ca Dumnezeu nu poate fi "cunoscut" (senzorial, extra-senzorial, para-senzorial, samd...), lucru care insa nu inseamna neaparat ca Dumnezeu nu exista. Ma regasesc ? Ma regasesc !



Hopppaaa ! Sunt un ateu agnostic ! Saracul, Pi ! Ce-o sa faca cu mine ? Ma inghite sau ma scuipa ?



Sunt ateu (fara Zeu - sau Dumnezeu) pentru ca l-am omorat pe-al meu, si sunt agnostic (fara cunoastere) pentru ca nu sunt convins ca l-am omorat bine si ca n-o sa mai dau ochii cu el niciodata. Intrebarea este: m-am nascut ateu agnostic sau am devenit ateu agnostic ?! Asa cum interpretez eu etichetele astea doua, m-am nascut ateu agnostic.



Imediat dupa nastere eram un ateu agnostic de toata frumusetea. Aveam 3 kile jumate, o mare nevoie de lapte si nici cea mai mica nevoie de Dumnezeu. Nu simteam nici nevoia sa cred in el, nici nevoia sa-l neg. M-am nascut neutru, fara nici o religie, liber ganditor, ca si tine de altfel (cititorule). Alor mei nu le-a placut de mine, asa neutru cum eram, asa ca m-au dus la biserica unde s-au apucat unii si altii sa-mi toarne apa sfintita in cap si povesti nemuritoare pe gat in jos. Mi-a prins bine. Am invatat ce inseamna ipocrizia, intoleranta, spiritul de turma si multe alte lucruri de care urma sa ma feresc in viata. Dar am ramas si cu sechele. Am crescut stramb. E ca si cum ai planta un copacel si ai pune apoi un bolovan urias pe locul unde l-ai plantat. Cum o sa creasca copacelul ala ? N-are nici o sansa sa creasca drept si armonios. Are o sansa mica sa supravietuiasca, sa dea bolovanul la o parte si sa creasca, daca are destula tarie in el, dar va creste stramb. Lupta cu bolovanul va lasa semne permanente.



M-am nascut fara idee de Dumnezeu (a-Teu) dar am pierdut aceasta calitate prin indoctrinare. Am pierdut-o cand am imbratisat bolovanul. Am redobandit-o cand m-am incordat scurt si i-am facut vant la vale. Mi-ar place sa stiu cum as fi astazi daca as fi crescut fara bolovan, dar nu ma plang. Mi-am dat bolovanul meu la o parte, ranile nu ma mai dor demult si sunt chiar pregatit sa accept ca si bolovanul ala si-o fi avut rostul lui, pe care poate am sa-l inteleg intr-o zi, poate niciodata. Agnostic am fost dintotdeauna, cu mici intreruperi in care am fost ipocrit.



Deci: care e diferenta dintre "a alege indoiala ca filozofie de viata" si "a nu alege nici o filozofie" ? N-am luat niciodata vreo hotarare de genul "n-o sa-mi aleg niciodata vreo filozofie" deci nu pot sa spun ca am ales "filozofia de a trai fara filozofie". Refuz categoric sa-mi fac din credinta oarba sau certitudine ipocrita o filozofie de viata (numesc certitudine ipocrita o certitudine pe care imi convine de minune sa o am, pentru ca serveste intereselor mele). Inseamna asta cumva ca am ales indoiala ca filozofie de viata ? Sunt condamnat sa devin ajutor de gradinar in gradina Ghetsemani ? Sunt un vesnic ratacitor ?



Se prea poate. E un adevar general acceptat faptul ca un drum nu poate fi pe deplin inteles decat dupa ce a fost parcurs pana la capat. Daca aveti noroc, poate voi mai avea doua minute si o farama de energie sa mai postez un ultim post pe blog dupa ce voi fi ajuns la capat si imi voi fi inteles propriul meu drum, veti avea astfel o eventuala sansa de-al intelege inainte de termen pe al vostru. Daca nu, atunci ma tem ca sunteti cu totii in aceeasi galeata cu mine, indiferent de certitudinile si convingerile pe care le aveti, credeti ca le aveti sau va face placere sa le aveti.



Si-acum, daca nu va suparati, ma duc sa cant la chitara. Noapte buna.

Da-mi voie sa-ti spun

Fata frumoasa,da-mi voie sa-ti spun
o istorie trista: astazi m-am prefacut bun,

tandru si inteligent
am simulat frumusetea interioara si o oarecare
pasiune pentru viata
te-am invitat la dans si te-am rugat
sa fii atenta, sa alegi intotdeauna
exact ceea ce simti tu mai mult
te-am condus acasa si pe drum
am admirat noaptea si cele sase poduri
care duceau la cabana ta
ti-am spus noapte buna si ti-am multumit
pentru seara minunata pe care mi-ai oferit-o
si la intoarcere
dintr-o data drumul m-a infricosat
si am ridicat de jos o piatra
destul de grea
ca sa ma pot apara la nevoie
si am mers asa, am mers, iubito
si nu m-a atacat nimeni.

Matei Visniec

luni, august 07, 2006

Viata pe un peron

Una din cartile mele preferate, scrisa de unul din scriitorii mei preferati-Octavian Paler

Decalog

1 Sa astepti oricat.

2 Sa astepti orice.

3 Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice.Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

4 Sa nu numeri zilele.

5 Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

6 Repeta ca nu exista pustiu.Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.

7Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.

8 daca gandul asta te ajuta,nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.

9 Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.

10Aminteste-ti ca paradisul a fost ,aproape sigur,intr-o grota.




Viata ca o corida


"E trist sa traiesti intr-o lume in care numai cel dintai conteaza."


"Eu insumi spoream distanta care ma separa de colegii mei, refuzand sa ma comport firesc.Nu luam parte la clasicele farse organizate in clasa, la jocurile din recreatii, la intalnirile extrascolare, ma retrageam cand nimeream intr-un grup, umblam de unul singur, ferindu-ma cu o sumbra tenacitate de intimitati.Nu discutam decat lucruri fara insemnatate, nu ceream sfatul nimanui.Coltos, impulsiv si mandru, eram in acelasi timp rezervat.Timid si lipsit de haz, nu ma aflam aproape niciodata in atentia generala.
Reactionam la cea mai mica ironie - sa te ferasca Dumnezeu de furia timizilor- si nu eram un partener nici comod, nici placut, cu stangaciile si salturile mele de la stanjeneala la iritare.Exista in mine o mare nevoie de tandrete, care, nesatisfacuta, ma durea, dar purtam o masca ursuza si probabil destul de comica in momentele cand deveneam agresiv.
Fiindca mai aveam si ideea fixa ca binevoitorii ma priveau, de fapt, cu compasiune.(...)Poate ca in secret doream sa fiu adoptat cu forta.Si fiindca nimeni nu se grabea sa ma sileasca sa ies din cochilie, ma strangeam in ea.Eram in stare sa le port pica altora numai pentru ca nu-mi ofereau ceea ce nu eram in stare sa primesc.Imi intretineam,cu o obositoare consecventa. o izolare pentru care nu eram totusi dotat, caci altfel n-as fi dus dorul prieteniei."


din doua in doua trepte

Din doua in doua trepte sar peste fiecare absenta a ta
din doua in doua trepte imi caut prin buzunarul rochitei de vara
cheia pentru usa casei tale
obosind ma asez in prag
nici astazi nu esti acasa
nici astazi nu ti-ai adus aminte de mine
din doua in doua trepte sar peste fiecare plecare a ta
peste fiecare minut sau ora sau an.
Aproape nici nu mai cred ca existi.

Dana Banu

duminică, august 06, 2006

Despre singuratate

Cu mine incepe si se termina un univers,
ingust,limitat sau cum o mai vrea lumea sa-i spuna.
Cu mine incepe si se termina o primavara,
un suras,
o lacrima
o floare.
Cu mine incepe si se termina.
Chiar daca suna egoist
stiu ca fara mine ati fi ceva mai singuri, mai plictisiti
neavand la cine striga: "Egoistule!"
Cu mine incepe si se termina un univers;
iar acum las jos cortina
sa puteti arunca cu pietre.
Claudia Muther